A PARAFA, parafez, verb tranzitiv – 1. (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2. (acorduri, tratate internaționale). A semna în prealabil cu inițialele numelor împuterniciților. 3. (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roșie, prinzând capetele șnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi).
Sursă: NODEX (2002)
Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parapher”
