ECHIPOLENT, -Ă, echipolenți, -te, adjectiv 1. Care este de valoare egală; 2. (despre noţiuni sau judecăţi) Care exprimă acelaşi sens în forme diferite. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équipollent (DEX ’09).
Category: E
Cum se pronunță: echipier
ECHIPIER, -Ă, echipieri, -e, substantiv masculin și feminin: Membru al unei echipe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équipier (DEX ’09).
Cum se pronunță: echipament
ECHIPAMENT, echipamente, substantiv neutru 1. Totalitate a obiectelor de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii, care servesc pentru a dota o persoană (militari, excursionişti, sportivi etc.); 2. Totalitate a dispozitivelor şi a mecanismelor care asigură funcţionarea unei maşini sau instalaţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (mil.) efecte (plural) (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équipement […]
Cum se pronunță: echipaj
ECHIPAJ, echipaje, substantiv neutru 1. Personal care deserveşte o navă, aeronavă sau un vehicul militar; 2. (înv.) Trăsură luxoasă trasă de cai şi personalul care o deserveşte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: caleașcă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équipage (DEX ’09).
Cum se pronunță: echipă
ECHIPĂ, echipe, substantiv feminin 1. Grup de oameni care îndeplinesc o acţiune comună sub conducerea unui şef; 2. Grup de sportivi care se antrenează şi participă la competiţii împreună. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (sport), formație, (englezism) team (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: équipe (DEX ’09).
Cum se pronunță: a eșalona
A EȘALONA, eșalonez verb 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. DEX ’09 DEX ’98 DLRLC DN sinonime: dispune distribui repartiza împărți Etimologie Cuvânt provenit din limba franceză échelonner DEX ’09
Cum se pronunță: a ezita
A EZITA, ezit, verb: A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpăni; a şovăi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se codi, a pregeta, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin […]
Cum se pronunță: euforic
EUFORIC, -Ă, euforici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de euforie; propriu euforiei; 2. Care provoacă euforie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: euphorique (DEX ’09).
Cum se pronunță: euforie
EUFORIE, euforii, substantiv feminin 1. Stare de bună dispoziţie exagerată, provocată de folosirea excesivă a băuturilor alcoolice, de unele substanţe narcotice sau care apare la unele boli psihice; 2. Stare de fericire deplină; beatitudine; extaz. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: euphorie; limba greacă: euphoria (DEX ’09).
Cum se pronunță: eufoniu
EUFONIU, substantiv neutru: Instrument muzical de alamă, folosit la acompaniament. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: eufonio (DEX ’09).