A FONFĂI, fonfăi, verb: (despre persoane cu defecte în rostire) A fi fonf; a scoate sunete nazale neplăcute în timpul vorbirii; a vorbi pe nas; a fârnâi.

Sursa: DEX ‘09

Sinonime: a fârnâi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie: fonf + -ăi (DEX ‘09).



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține AudioDexa.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Autori:

Etichete: