A FRÂNGE, frâng, verb 1. (obiecte tari) A face să se frângă; 2. (oase) A supune unei leziuni prin acţiunea violentă a unei forţe; 3. A supune voinţei sale.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: a rupe, (înv.) a înfrânge, a fractura, a îndoi, a întrerupe, a întrece, a opri (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: frangere (DEX ’09).
