CIFOZĂ, cifoze, substantiv feminin: Proeminenţă patologică pe spate, care deformează trunchiul; cocoaşă; gheb; gibozitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cyphose (DEX ’09).
Medicină
Cum se pronunță: ciclotimie
CICLOTIMIE, ciclotimii, substantiv feminin: Boală psihică care se manifestă prin trecerea bruscă şi inexplicabilă de la veselie la depresie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: cyclothymie (DEX ’09).
Cum se pronunță: vitiligo
VITILIGO, substantiv neutru: Boală de piele caracterizată prin apariţia de pete depigmentate de culoare albă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vitiligo (DEX ’09).
Cum se pronunță: viroză
VIROZĂ, viroze, substantiv feminin: Boală provocată de un virus. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: virose (DEX ’09).
Cum se pronunță: vibrion
VIBRION, vibrioni, substantiv masculin: Bacterie (adesea patogenă), de formă arcuită, care trăieşte, de obicei, în medii lichide. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vibrion (DEX ’09).
Cum se pronunță: veterinar II
VETERINAR, veterinari, substantiv masculin: Medic specializat în tratarea bolilor la animale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: veterinarius, -a; limba franceză: veterinaire; limba germană: veterinär (DEX ’09).
Cum se pronunță: veterinar I
VETERINAR, -Ă, veterinari, -re, adjectiv: Care ţine de prevenirea şi vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii şi vindecării bolilor la animale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: veterinarius, -a; limba franceză: veterinaire; limba germană: veterinär (DEX ’09).
Cum se pronunță: aftoid
AFTOID, -A, aftoizi, -de, adjectiv (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aphtoïde (DEX ’09).
Cum se pronunță: afrontare
AFRONTARE substantiv feminin (Med.) Apropiere a marginilor unei plăgi pentru o bună cicatrizare a acesteia. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: cicatrizant
CICATRIZANT, -Ă, cicatrizanți, -te, adjectiv (și substantiv): (despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care cicatrizează; care face ca o rană să se cicatrizeze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cicatrisant (DEX ’09).
