ZĂVOR, zăvoare: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) Încuietoare (la o uşă, la o fereastră etc.) constând dintr-o bară metalică mobilă, orizontală, care intră într-o ureche fixată pe toc.2) Dispozitiv folosit pentru fixarea unor piese tehnice mobile.
Sursa: DEX’09, DOOM 3.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: zavoru (DEX’09).
