FRUMUSEȚE, frumuseți, substantiv feminin 1. Însuşirea de a fi frumos; 2. Ansamblu de calităţi care desfată privirea sau auzul.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: mândrețe, splendoare, strălucire, (înv. și reg.) mândrie, minunăție, minune (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie: frumos + suf. -eţe (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.