FRUNZAR, frunzare, substantiv neutru 1. Creangă de copac cu tot cu frunze; 2. Adăpost făcut din asemenea crengi; 3. rar Crengi cu frunze uscate care servesc drept aşternut sau nutreţ pentru unele anumale.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: frunză + suf. -ar (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.