FUGĂ, fugi, substantiv feminin I. 1. Deplasare grăbită şi cu paşi mari; 2. Plecare grăbită şi pe furiş dintr-un loc pentru a
scăpa de o primejdie; II. Compoziţie muzicală polifonică, din mai multe voci care se succed, melodia fiind reluată pe rând şi dezvoltată după legile contrapunctului.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: alergare, alergătură, goană, (Bucov.) scopcă, (înv.) repeziș, repezitură (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din I. limba latină: fuga; II. limba italiană: fuga (DEX ’09).
