FULGER, fulgere, substantiv neutru: Fenomen atmosferic care constă dintr-o descărcare electrică, însoţită de o lumină vie, produsă foarte repede şi pentru scurt timp.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (rar) străfulgerare, (pop.) scăpărare, scăpărat, (reg.) sfulger, (înv. și pop. fig.) săgeată (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: fulger (DEX ’09).
