A FULGERA, fulger, verb: 1. A se produce fulgere (în atmosferă); 2. (fig.) A apărea pe neaşteptate (ca un fulger); 3. (fiinţe, obiecte) A lovi trăsnetul; a detuna; a trăsni; 4. (fig.) A lovi iute şimcu putere.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (pop.) a scăpăra, a străluci, (reg.) a sfulgera, (reg. fig.) a săgeta (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: fulgerare (DEX ’09).
