FURCULIȚĂ, furculițe, substantiv feminin: 1. Obiect de uz casnic, alcătuit dintr-un mâner şi câţiva dinţi la capăt, cu care se mănâncă; 2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (Transilv.) furcuță, (tehn.) gemănare, (reg.) ciorobăriță, lișiță, (tehn.) (reg.) pieptene (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: furcă + suf. -uliţă (DEX ’09).
