FURNICAR, furnicare, substantiv neutru 1. Movilă mică de pământ în care trăieşte o colonie de furnici; muşuroi; 2. Totalitate a furnicilor dintr-o astfel de movilă; 3. (fig.) Mulţime de oameni sau de animale care mişună.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: formicarius (DEX ’09).
