FURT, furturi, substantiv neutru: Delict constând în însuşirea (pe ascuns) a unor lucruri străine; hoţie.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: furat, furătură, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tâlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tâlhărășug (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: furtum (DEX ’09).
