FUS, fuse, substantiv neutru 1. Unealtă de tors pe care se înfăşoară aţa răsucită, având forma unui beţişor bombat la mijloc, ascuţit la capătul de sus, iar la cel de jos terminat cu o sfârlează; 2. Piesă a unei maşini de tors care serveşte la răsucirea şi la înfăşurarea firelor.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: fusus (DEX ’09).
