FUS, fusuri, substantiv neutru I. 1. Parte a unei maşini care asigură primirea sau transmiterea unei mişcări de rotaţie; 2. Trunchiul fără crengi al unui arbore; 3. Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsă între bază şi capitel); 4. Corpul drept al ancorei; II. 1. Unitate de măsură a suprafeţei pieilor (egală cu 929 cm2); 2. Bucată de piele având o astfel de suprafaţă.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din I. limba latină: fusus; II. limba germană: Fuss (DEX ’09).
