lanternou, lanternouri, substantiv neutru, 1. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă. 2. Turn cu colonete așezat în vârful unui dom, al unui edificiu.
Sursa: DEX ’09
sinonime: lanternă luminator
etimologie:
limba franceză lanterneau
