1. PALAT, substantiv neutru anat. – Partea de sus a cavității bucale, având formă de boltă; boltă palatină; cerul gurii. * ~ dur partea anterioară osoasă a palatului. ~ moale (sau vălul ~ului) v. VĂL.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “palatum” și din limba italiană “palato”
2. PALAT, palate, substantiv neutru – 1. Clădire mare si somptuoasă care servește, de obicei, drept reședință a unui suveran sau ca locuință a unei persoane. 2. (urmat de un determinativ la genitiv) Edificiu monumental de menire socială. ~ul de Cultură și Artă. ~ul Congreselor.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “palatium” și din limba neogreacă “paláti”
