PANACEU, panacee, substantiv neutru – 1. (la alchimiști) Medicament considerat atotvindecător. 2. fig. Remediu contra tuturor relelor; soluție salvatoare în orice situație.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “panacea” și din limba franceză “panacée”
