GABARIT, gabarite, substantiv neutru, care înseamnă: 1. Contur constând din liniile care mărginesc dimensiunile maxime ale unui obiect (de obicei proporții); 2. Instalație formată din doi stâlpi legați la partea superioară cu o grindă de care atârnă niște greutăți care marchează limite
le permise, în înălțime și în lățime, pentru încărcătura vagoanelor de marfă. 3. Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: capacitate, volum, dimensiune (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: gabarit (DEX ’09).
