GARD, garduri, substantiv neutru, care înseamnă: 1. Construcție (de lemn, de piatră, de metal, etc.) care înconjoară un teren, o curte sau o grădină ( Gard viu= împrejurire formată din plantații dese de arbuști; 2. Împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: 1. împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă, (înv. și reg.) ogradă, stobor, (reg.) târcol, (Mold. și Bucov.) zăplaz, (înv.) cuprins. (Și-a ridicat un ~ în jurul curții.); 2. gard viu = spalier. (Sursa: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba albaneză: gardh; limba slavă (veche): gradŭ (DEX ’09).
