FERMECĂTORIE, fermecătorii, substantiv feminin 1. v. a fermeca; 2. (în superstiţii şi în basme) Totalitate a procedeelor care transformă în mod miraculos realitatea; vrăjitorie; 3. Îndeletnicire a persoanei care se ocupă cu farmece; vrăjitorie.
Sursa: DEX ‘09
Sinonime: descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorii (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: fermecător + suf. -ie (DEX ‘09).
