VÂNĂTOR, vânători, substantiv masculin. 1) Persoană care vâneză; om care practică vânătoarea0. 2) fig. Persoană care vânează posturi, avantaje nemeritate; om care caută să parvină cu orice preţ. 3) înv. Soldat dintr-o unitate militară constituită din pedestraşi şi călăraşi. • ~ de munte infanterist.
Sursa: DEX 09
Etimologie:
Cuvânt provenit din lat. venatoren (DEX 09)
