BALAMA, balamale, substantiv feminin 1. Dispozitiv metalic constând din două plăci unite între ele, care, prinse respectiv de un cadru fix şi de un panou mobil, fac posibilă închiderea şi deschiderea panoului; ţâţână; 2. la plural (pop.) Legătură mobilă între două oase şi locul acestei legături; încheietură; articulaţie.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: șarnieră, (pop.) țâțână, (Transilv. și Maram.) pipă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) șarc (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: baglama (DEX ’09).
