BALANȚĂ, balanțe, substantiv feminin 1. Instrument pentru măsurarea greutăţii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu pârghie şi două talere, care se echilibrează cu greutăţi etalonate; cântar; cumpănă; 2. (fin.) Raport dintre diferiţi indicatori economici care trebuie corelaţi sau echilibraţi; 3. (la singular) Constelaţie din emisfera australă.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: cântar, cântarul (art.), cumpăna (art.), (reg.) tereziile (plural art.) (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: balance (DEX ’09).
