BALTAG, baltage, substantiv neutru 1. Topor mic, de obicei cu două tăişuri şi cu coadă lungă, folosit în trecut şi ca armă (mai ales de către ciobani); 2. Lovitură aplicată cu o asemenea armă.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (înv.) chilom (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: balta (DEX ’09).
