VEGETATIV, vegetativă (~i, ~e), adjectiv. 1) Care ţine de organele plantei; propriu organelor plantei. • Înmulţire ~ă înmulţire fără seminţe (prin bulbi, butaşi, rizomi etc.). Hibridare ~ă hibridare prin unirea unor organe de la două plante. 2) Care ţine de activitatea fiziologică involuntară;
Sursa: DEX 09
Etimologie:
Cuvânt provenit din fr. végétatif, germ. vegetativ (DEX 09)
