ICTUS, ictusuri, substantiv neutru. Înseamnă: 1. (în versificaţia antică) Pronunţare intensificată a silabei accentuate; 2. muz. Notă puternic accentuată aflată în primele măsuri; 3. med. Tulburare puternică a organismului, cauzată de acţiunea unor factori externi; şoc.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: șoc, ictus apoplectic (Sursa: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină și franceză: ictus (DEX ’09).
