CAIAC, caiace, substantiv neutru 1. Ambarcaţie pentru o singură persoană, construită din piele şi oase de focă; 2. Luntre sportivă ascuţită la ambele capete, acţionată cu ajutorul pedalelor; 3. Sport nautic practicat cu această ambarcaţie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: kayak (DEX ’09).
