CALICIU, calicii, substantiv neutru: Înveliş verde al florilor, constând din sepale separate sau unite între ele.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (bot.) cupă, (înv.) pahar, potir (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: calice; limba latină: calyx, -cis (DEX ’09).

