CALIFICATIV, calificative, substantiv neutru 1. Termen prin care o persoană sau un lucru se include într-o anumită categorie pe baza trăsăturilor proprii; 2. Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor; 3. Fiecare dintre indicaţiile („excepţional“, „foarte bine“, „bine“, „suficient“, „insuficient“) specifice acestui sistem de notare.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: epitet, apelativ (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: qualificatif (DEX ’09).
