CALM, -Ă, calmi, -e, adjectiv 1. (despre natură) Care se caracterizează prin lipsă de agitaţie; care se află în stare de linişte deplină; 2. (despre persoane) Care îşi stăpâneşte sentimentele şi acţiunile; stăpân pe sine; 3. (despre sentimente şi manifestări ale oamenilor) Care denotă stăpânire de sine; caracterizat prin cumpănire.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: domol, liniștit, pașnic, potolit, stăpânit, temperat, flegmatic, imperturbabil, placid, calmat, domolit, moderat, ponderat, molcom, netulburat, pașnic, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: calme (DEX ’09).
