CANAL, canale, substantiv neutru 1. Albie artificială care leagă diferite cursuri sau rezervoare de apă; 2. (în aşezările de pe malul mărilor sau al fluviilor) Arteră de circulaţie navigabilă; 3. Porţiune de mare între două ţărmuri apropiate; 4. Conductă prin care se transportă apă sau alte lichide; 5. Formaţie organică în formă de tub prin care circulă diferite substanţe în organismele animale sau vegetale; 6. Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale; 7. Cale de acces a informaţiilor.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: conductă, tub, (înv.) jgheab, sulinar, (anat.) conduct (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: canalis; limba franceză: canal (DEX ’09).
