CANCIOC, canciocuri, substantiv neutru: Unealtă din metal în formă de lingură, de care se folosesc zidarii pentru a lua mortarul.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (tehn.) căuș, (reg.) canceu, lingură (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba maghiară: kancsó (DEX ’09).
