CANDRIU, -E, candrii, adjectiv (rar) 1. Care nu este în toate minţile; ţicnit; smintit; 2. Care este ameţit de băutură; cherchelit; afumat; aghesmuit.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat, alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba țigănească: kand (DEX ’09).
