CANTON, cantoane, substantiv neutru 1. Clădire înzestrată cu utilaj necesar pentru supravegherea şi întreţinerea unei căi de comunicaţie şi în care locuieşte cantonierul; 2. Subdiviziune silvică condusă de un pădurar; 3. Locuinţă a pădurarului aflată pe teritoriul acestei subdiviziuni; 4. (în unele ţări) Unitate administrativ-teritorială.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: canton (DEX ’09).
