CANTOR, cantori, substantiv masculin (pop.) 1. Cântăreţ în biserică; psalt; dascăl; diac; 2. (în evul mediu) Solist şi maestru de cor bisericesc.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: cântăreț, dascăl, diac, paracliser, psalt, țârcovnic (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba latină: cantor; limba germană: Kantor (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.