CAPĂT, capete, substantiv neutru 1. Extremitate a ceva (corp, suprafaţă, lucru, stare, perioadă de timp etc.); margine; extremă; 2. Parte a ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rămăşiţă; rest.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: extremitate, vârf, cap, căpătâi, flanc, final, fine, încheiere, sfârșit, (înv.) concenie, coneț, cumplire, săvârșit, sfârșenie, sfârșitură, termen (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: capita (DEX ’09).
