CAPOT, capoate, substantiv neutru 1. Haină comodă, lungă şi largă, care se poartă în casă; halat; 2. Învelitoare de pânză cu care se acoperă diferite obiecte pe puntea unei nave.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: capot (DEX ’09).
