A CAPOTA, capotează, verb 1. (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă; 2. (despre avioane) A se prăbuşi, intrând cu partea anterioară în pământ.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba franceză: capoter (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.