CARANTINĂ, carantine, substantiv feminin 1. Izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune bântuită de o epidemie; 2. Punct sanitar de control al persoanelor, mărfurilor, vehiculelor etc. care vin dintr-o regiune contaminată.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba rusă: karantin; limba franceză: quarantine (DEX ’09).
