CARBON, substantiv neutru: Metaloid, foarte răspândit în natură (sub formă de grafit), în zăcăminte fosile (cărbune de pământ şi bitumuri) şi în bioxidul de carbon, component de bază al tuturor substanţelor organice vegetale şi animale.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: carbon; limba latină: carbo, -onis (DEX ’09).
