CARENAJ, carenaje, substantiv neutru: Înveliş exterior din tablă, placaj sau mase plastice destinat să reducă rezistenţa pe care o opune unui corp fluidul (aerul, apa) în care se mişcă.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: carénage (DEX ’09).

