CARENȚĂ, carențe, substantiv feminin: Neajuns al unui lucru; lipsă; deficienţă; cusur; imperfecţiune.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: carence; limba latină: carentia (DEX ’09).
