CĂLĂREȚ, -EAȚĂ, călăreți, –ețe, substantiv masculin și feminin și adjectiv 1. (Persoana) care calareste, (sportiv) care practica calaria; 2. (subst. masculin) Denumire data unor piese si instrumente: a) placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fise dintr-o cartoteca de biblioteca sau de contabilitate; b) mica piesa de sarma de forma literei U, care se asaza rastumata pe bratele unei balante pentru a obtine echilibrul; c) mica piesa de sarma indoita in forma de U, care serveste la inchiderea unui circuit; d) bara scurta de otel si de beton, folosita ca armatura suplimentara in zona de reazem a unei grinzi de beton armat.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: caballaricius (DEX ’09).
