CĂRUCIOR, cărucioare, substantiv neutru 1. Trasurica in care sunt purtati copiii mici; 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roti de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obisnuite si care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distante scurte; 3. Subansamblu al unei masini-unelte, al unei masini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: căruț, landou, trăsurică, (rar) cărucean (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: căruț + suf. -ior (DEX ’09).
