PARCAN, parcane, substantiv neutru – 1. înv. mil. Fortificație din lemn. 2. Îngrăditură de lemn pentru zăgăzuirea unei ape crgătoare. 3. Bârnă groasă flosită ca element de rezistență (la construirea digurilor, a podurilor etc.).
Sursă: NODEX 2002
Etimologie: cuvânt provenit din limba polonă, ucraineană “parkan” și din limba maghiară “párkány”
