CEFAR, cefare, substantiv neutru 1. Partea superioara a jugului, de forma unei bare de lemn cu doua curburi, care se asaza pe ceafa unor animale de tractiune; 2. Bucata de panza care se prinde la ceafa de chipiu, pentru a apara ceafa de arsita soarelui; curea care se prinde la ceafa.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: ceafă + suf. -ar (DEX ’09).
