CENTRU, centre, substantiv neutru I. 1. (mat.) Punct in raport cu care punctele unei figuri se asociaza in perechi simetrice; Punct in raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeasi distanta; 2. (in sintagma) Centru de rotatie = punct in jurul caruia alt punct sau un corp pot efectua o miscare de rotatie; 3. Punctul de aplicatie al rezultantei unui sistem de forte; 4. Punct central al unei intinderi, al unui spatiu; II. 1. Loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este concentrata o activitate (industriala, comerciala, administrativa, culturala); 2. Pozitie politica de mijloc intre dreapta si stanga.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: centre; limba latină: centrum (DEX ’09).
