CEP, cepuri, substantiv neutru 1. Dop de lemn, de forma tronconica, cu care se astupa gaura butoiului. 2. Portiune din tulpina unui portaltoi, care se lasa deasupra altoiului pana la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja; 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori taranesti de apa; 4. Proeminenta prismatica sau cilindrica fasonata la capatul unei piese de lemn, cu care aceasta urmeaza a fi imbucata in alta piesa.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: cippus (DEX ’09).
